Doar Luni. O altfel de "luni" ... #Just4US!

Azi mi-am inceput ziua dis-de-dimineata. Dush rapid, machiat, aranjat si o cafea tot pe fuga. De mancat nici n-am avut timp. Ma uitam mirata la telefon (ba chiar aproape indignata) ca nu-mi scrisesesi nimic in dimineata asta. Oare erai si tu la fel de grabit? Sau a si disparut pasiunea? Hai mah, ce mama naibii… Nu pot sa am atat de mult ghinion! In mine se dadea o lupta. Daca sa-ti scriu sau nu. Stii si tu cum e la inceput si cate probleme inutile ne creem noi, femeile. Minutele trec nemiloase si observasem ca deja eram cu mult in intarziere. “S**t!” imi spun in gand. “Iar o sa intarzii la birou…” Si evident, n-am apucat sa-ti scriu nimic. 

 

Dau in graba sa ies pe usa, chem liftul, ajung jos si cand ma uit mai atenta, te zaresc. Ma asteptai zambind la iesirea din bloc, cu un superb buchet de trandafiri albi (preferatii mei) si… cu o cafea. Deja uitasem de faptul ca trebuia sa ajung cam in 20 de minute la birou. Eram fericita precum un copil. Nu m-am putut abtine si am sarit in bratele tale, care ma asteptau mult prea primitoare.

 

– “Neata, frumoasa mea! Ce faci? Grabita, grabita?” 

 

Cu vocea tremuranda de emotie, reusesc sa iti raspund: – “Neata! Da… Sunt super grabita. Iar o sa ma certe sefu’, dar asta e. O sa-i treaca. Tu… ce faci? Nici nu m-ai anuntat ca vii, n-ai spus nimic…”

 

Ma tineai strans in brate, ma ascultai, imi zambeai continuu si incercai sa-mi mai aranjezi parul, care era usor ciufulit de adierea matinala a celor mai dulci zile de iarna. Pe un ton blajin, te aud spunand:  – “Am vrut sa-ti fac o surpriza. Sunt mai mult decat sigur ca te-ai intrebat de ce nu ti-am dat niciun semn de viata in dimineata asta. Sper doar ca nu m-ai injurat prea tare. Deci… Mergem la munca sau ne asteptam concedierile?” (razand) 

 

Eu… Ce mai puteam spune? Cu toata graba ce punea presiune pe mine, eram toata numai un zambet. Da, eram si sunt fericita!

 

Am pornit la drum spre birou. Stii, baby… Cafeaua de la tine a fost de o mie de ori mai savuroasa decat cea pe care tocmai o terminasem pe terasa balconului. E evident de ce.

La birou a fost si e in continuare liniste. Printre teancurile de hartii si alte cele cate mai am de facut, mintea-mi zboara in fiecare secunda la tine. Si tie la fel. Stiu si simt lucrul asta. Fie-ne vorba, azi niciunul dintre noi n-a avut chef de munca. Am inrosit Inbox-ul, FaceBook-ul, WhatsApp-ul si SnapChat-ul. Si asta fara sa stie nimeni. Oare pentru ca ne place suspansul?

 

Iubitul meu, stii prea bine cat de plictisitor de grea e ziua de luni (cand trebuie sa mai lucrezi si ore suplimentare) si mai ales, cat de enervanta, dupa un weekend plin. In schimb, ziua de azi a fost minunata. Si inca e. Pentru asta tu esti vinovat! Doar tu…

Doar noi doi. Si ploaia...

Vineri dupa-amiaza. Trecut de ora 15. Si afara tot ploua… Tot incerc sa-mi gasesc locul prin casa si nu reusesc cu niciun chip. “Hai sa-mi pregatesc un ceai!”, imi spun in minte. Zis si facut. Ajung in bucatarie, imi aprind tigara, pregatesc ceaiul si aud din balcon picaturi de ploaie batand puternic in geam. Da, asta e ploaia pe care o tot asteptam. Ploaia ce doream a-mi uda trupul, cum si lui stiu ca ii place. Mi-a spus-o nu doar o data, cu acelasi patos… 

Si totusi, ma indrept spre balcon si deschid geamul. Aud, privesc si simt ploaia. Simt cum degetele-mi sunt invadate de stropii puritatii. Incep sa zambesc si sa ma detasez de tot si de toate. Sunt in lumea mea. Doar eu… si cu tine. Doi nebuni indragostiti, dansand nestingheriti in ploaia unei zile dintr-o iarna speciala. Nu ne spunem nimic. Stam imbratisati, ne privim , ne zambim, ne simtim, ne “imbatam” reciproc de mirosurile trupurilor noastre si ne sarutam frenetic. In pofida faptului ca nu te pricepi deloc la cantat, esti adorabil atunci cand incerci sa-mi fredonezi piesa preferata, privindu-ma gales si tinandu-ma strans la pieptul tau, locul meu favorit. De fapt, tu esti adorabil prin definitie. Stiai, nu? 

Dar ce s-a intamplat? Ce s-a intamplat?! A incetat ploaia, s-a terminat si visul. Sau doar primul episod.

Ceai? Cafea? Sau... nebunii?

06:30. O ora la care pana si soarele e timid, si nu doar din pricina frigului… La dracu’, iar m-am trezit devreme…! Nu stiu de ce, dar in dimineata asta nu simt nevoia sa beau cafea. O sa-mi pregatesc un ceai. Daca e verde, cu atat mai bine. 

 

E deja trecut de ora 07:00. Dar stai… Tu…? Tu ce faci?  Inca esti in lumea viselor? Mneeeah! Asa nu merge. Nu, domnule! Te-ai odihnit suficient si-n plus, e singura zi intreaga pe care o putem petrece in doi si in care ne putem face de cap. 

 

Deeeci… Buna dimineata, Iubire! Haide, nu te mai fastaci si deschide ochii. Stiu ca nu dormi. In mod obisnuit, la ora asta deja iti savurai cafeaua. Cu o lingurita de zahar si putin lapte.

 

Mbine, pe langa nelipsita cafea, ma savurai si pe mine. Doar din priviri. Pai ce…? Credeai ca nu mi-am dat seama? Credeai ca nu iti observam in fiecare dimineata dorinta din privire? Credeai ca nu stiu ce iti trece prin minte? Stiu, iubitul meu… Stiu ca au trecut atatea dimineti in care ti-ai fi dorit sa dai dracului tot si sa ma posezi pe afurisita aia de masa, dar timpul… Timpul ne-a fost mereu dusman. Cel putin, unul matinal. 

 

Dar… Astazi gata! Nu mai avem niciun obstacol. E mijlocul saptamanii, timpul e numai si numai al nostru. Si… Da, te vreau! La randu-mi, vreau sa te rasfat, sa te alint, sa te simt al meu si sa-ti arat cat de important imi esti. Nu e vorba ca nu ai cunoaste prea bine lucrurile astea, dar imi place sa ma manifest. Stii mult, mult, muuult prea bine treaba asta… Stiu ca adori sa preiau initiativa. Sa-ti spun un “secret”? Si eu ador lucrul asta, dar doar cu tine.

 

Te privesc cum stai intins pe pat, cu ochii intredeschisi, tot murmurand ceva, dar nu te inteleg. Ma rog, trebuie sa recunosc: Faptul ca nu inteleg prea bine ce spui e si un alt pretext ca sa ma apropii de tine. In continuare te privesc zambind si imi pari atat de dragalas in dimineata asta… Chipul si parul tau ravasit de dupa noapte ma fac sa te strang la piept si sa te alint. Si tu ce faci? Zambesti smechereste. Deci d-asta-mi esti…! Stii cat de mult imi place sa ma joc cu al tau par, iar de fiecare data cand o fac, te cuibaresti in bratele mele, la fel cum si eu, seara de seara, imi gasesc linistea si cel mai dulce somn la al tau piept. 

 

Totusi, am o propunere: Hai sa tavalim patul asta chinuit de nebuniile noastre si sa ne “jucam” pana ce ni se descarca bateriile. Abia apoi ne vom savura ceaiul, respectiv cafeaua. Cu tot cu tigara de dupa…

Suflet pur ... Suflet cald ... Suflet minunat!

Stiu, iti place. Iti place mult. De tot! Iti place sa fii alintat, rasfatat si iubit. Iti place sa te comporti copilareste in diminetile lenese si tarzii, iti place cand te iau in brate din senin si te sarut cu foc, iti place cand, la birou fiind, iti trimit mesaje siropoase sau obraznice, iti place sa fii mereu surprins in cel mai placut mod posibil… 


Dar, cel mai mult, iti place sa te cuibaresti la pieptul meu. Acolo e refugiul tau, dupa o zi intreaga de stres cotidian. Desigur, reciproca e valabila. Esti precum un copil nevinovat si astfel, te simt si mai aproape de sufletul meu. Te sarut pe frunte, incep sa ma joc cu degetele prin al tau par si ma rogi sa-ti cant. Amandoi suntem constienti de faptul ca nu am o voce de inger, dar ce nu fac pentru tine? Tratamentul asta e preferatul tau.

Stii… Uneori, in gluma si din prea multa dragoste, imi place sa te numesc “Baiatul meu”. Dar tie si asta-ti place. Te ador maxim in momentele tale pisicoase! 

Asadar, vino-n bratele si uita de toate grijile! Uita faptul ca ziua n-a fost una grozava, uita de tot stresul, uita de tot si de toate! Fii putin egoist si gandeste-te mai mult la tine. La… noi. Asculta-mi inima ce bate in acelasi ritm cu a ta, asculta-mi sufletul ce-ti rosteste numele si zburda plin de fericire, simte-mi bratele pline de caldura ce tanjeau dupa tine si al tau miros si hai sa construim cele mai frumoase amintiri!